Razvratire

 Vrei nu vrei Grigore, bea agheasma!

Q: Adica ce vrei sa zici ?

A: Pai ce vreau sa zic... ideea e asa, primesti un cadou, il despachetezi putin, e misto. Pe urma il pui undeva, nu chiar in drumul tau, nu la vedere. Iti dai seama in timp ca vrand nevrand esti cu gandul la el. Il mai iei , il mai cercetezi un pic, iti place mai mult. Nu prea vrei. Ce faci ?

Q: Despre ce anume este vorba ca n-am inteles nimic?

A: Mai, nu-i chiar un cadou,  acum vrei sa o dau in filozofii? Nu-i un lucru. E o persoana.

Q: ? Asa si ?

A: Si... te-am vazut, mi-ai placut, ce ramane de facut?

Q: Pai ce sa ramana?

A: In principiu nimic e o distanta grava la mijloc.

Q: Adica e in alt oras

A: Asta-i una la mana

Q: Mai sunt si altele?

A: Ar mai fi, top notch e ca nici unul nu-i de acord, nu-i ok cu distanta.

Q: Bun, atunci e lamurita treaba

A: Asa as fi zis si eu. Asa am vrut sa fie si sa se puna problema.

Q: Dar?

A: Cu toate astea, asa cum "cadoul" a fost fix de ziua mea, asa ulterior s-a mai intamplat sa ne intalnim. Neprogramat. Stabilit dinainte n-a mers niciodata.

Q: Cum adica de ziua ta?

A: Coincidenta de situatii

Q: Si de ce zici cadou? Cine ti l-a facut?

A: Alt cuvant mai bun nu gasesc. Nu era nici atunci nimic stabilit, doar am fost intr-un loc unde merg de obicei si surpriza a fost sa intalnesc si sa intru in legatura cu o persoana absolut interesanta. Si ca sa-ti raspund: cand zic "cadou" - ar trebui sa ti-l faca cineva nu? - cred ca are legatura cu ideea de a fi suficient de norocos astfel incat sa poti primi ce ti se daruieste.


Q: Mai exact?

A: Greu de spus in cuvinte. Uneori cuvintele sunt de prisos. E similar cu a explica cuiva cum te simti pe bicicleta cand mergi, ce simti de nu cazi, sau cum e sa canti la un instrument si sa poti pune in muzica un sentiment.

Q: Ok, vorba multa...Ai facut ceva?

A: Am strans din dinti.

Q: Esti prost?

A: Posibil, dar am zis ca am inteles situatia si oricat m-as fi framantat in sufletul meu cat am putut n-am mai spus nimic. Am inceput insa sa scriu tot ce as fi vrut sa-i spun.

Q: Cam prost, trebuia sa-i spui ceva.

A: Si tu acum :)Las' ca a fost un lucru bun sa vad ce scriu si sa vad CUM scriu. Am vazut si eu in clar ce simt.

Q: Ceva regrete?

A: Nu prea multe, as vrea sa stie totusi cat de mult m-am gandit, cat de complicat probabil ca a fost pentru amandoi sa tacem.

Q: Vad ca folosesti past tense:|

A: Corect! Stai sa termin ideea: nu poti forta pe cineva chiar si sa comunice cu tine si eu in nici un caz nu fac asta. E drept, cand ma implic in ceva, imi e gandul acolo si nu numai gandul... Uite o melodie care este perfecta acum Never Alone. Ultima oara cand i-am scris a fost cam cu o saptamana in urma. Au fost cateva zile in care am simtit ca iau foc daca nu o aud. Intr-un final situatia s-a aranjat astfel incat sa o sun putin pentru un posibil proiect. M-a racorit acel telefon scurt.

Q: De ce?

A: Mai intrebi, scurt si la obiect, rece, expeditiv, cu toate astea am punctat faptul ca doar cu motivatia respectiva am sunat, desi ma pocnise un dor de vreo 2 zile...la fel ca in prima saptamana cand ne-am vazut. Nu vrei sa stii:))

Q: Esti cu urechile prinse vad

A: Ma bucur ca ai spus asta. N-as putea spune nici da nici nu. E...un alt fel. E acolo si nu-i departe - ca distanta. Daca mai ti-as arunca ceva ai zice ca e SF.

Q: Serios :))

A: Mai , si eu zic...fii antena aici, intr-o seara am mers jumatate de Bucuresti pe jos ca sa-mi iau tigari. Fumam ceva care a iesit de pe piata. Intre timp vb cu un amic la telefon. Bun. Ii zic astuia ca am impresia ca o vad pe dansa, ma iau la misto ca vorbisem 10 minute cu el si mi se paruse ca o vad de 5 ori, dau sa inchid si ...surpriza, chiar o vad. Si-i zic omului, mai, oi fi n-oi fi cu capul, da' in popor se zice ca de cine ti-e dor, se intampla sa-l vezi.

Q: Asa deci v-ati vazut.

A: Da, dar cum, n-am dat buzna, am vrut doar sa o ascult si sa nu mai pic pe nepusa masa. Tocmai terminase piesa asa ca m-am asezat cumva sa nu ne vedem. Stiam ca o sa mai cante relativ repede. Butonam telefonul si ...surpriza, cine ma ia in brate.

Q: Frumos as putea spune

A: Si nu stii toata tarasenia, stiam ca e in Bucuresti si in oras. De ce: bafta a fost cand sa ies sa-mi arunc un ochi pe Facebook si sa vad un post. Ok. Povestea e ca asta se intampla cu vreo 4-5 ore inainte sa ne intalnim.

Q: Bun toate frumoase deci

A: Surprinzatoare cel putin. Ce vroiam sa-ti spun: din seara respectiva cand am avut impresiile astea vizuale, fenomenul a inceput sa se intample. Zilnic.

Q: Asta miroase a creier incins. La "cuminti" ai fost?

A: Sincer n-am fost, dar am auzit ca au locuri disponibile si ca fug multi de acolo:) Lasand gluma, m-a socat si pe mine iti dai seama, ca-mi statea inima in loc, pe urma radeam de mine- m-am mai luat putin in balon ca's cu capul. Dar cum fenomenul se tot repeta a ajuns o obisnuinta.

...